Școala Bisericii a fost instituția ce s-a îngrijit de cultura poporului român din Transilvania. La fiecare sfârșit de an școlar, la sărbătorile de Paște și de Crăciun, elevii apăreau în fața părinților și a publicului amator de cultură cu momente artistice pregătite împreună cu dascălii lor.

Pe lângă serbările din localul școlii, în fiecare duminică se țineau horele. Tinerii jucau învârtite, învârtite pe sub mână, hațegane și alte jocuri tradiționale, toate insotite de strigături. Strigăturile erau un fel de epigrame populare, satirice, voioase, uneori răutăcioase și răzbunătoare.

Așa a fost poporul nostru, întotdeauna și-a împletit munca cu cântecul și voia bună, iar la serbări, la jocuri și la nunți și-a revărsat ironia peste cele omenești. Dar viața, ca și istoria transilvănenilor le-au procurat mai multe cântece de jale decât de bucurie.

Cele mai gingașe înfiorări ale iubirii, trăirea acestui sentiment, tăinuirea lui, dorul după cel drag, regretul, nepăsarea și ironia le-a exprimat în strigături. În aceste sentințe, românul și-a exprimat mulțimea de sentimente, ca o cristalizare a filosofiei lui de viață. Toate acestea au fost numite “epigrame arhaice”, care au premers celor culte, de astăzi.

În prezent, printre puținele obiceiuri care se mai regăsesc in cultura comunei se numără Cârnilejul, Armindenii și colindatul.

În comunitatea din Șura Mare și Hamba, de peste 500 de ani, s-a împământenit un obicei deosebit, preluat de la sași, numit Cârnilej (Fasching, in germană) care se desfășura înainte de începerea Postului Mare, in general, la o săptămână după Cârnilejul organizat de sașii din localitate. Oamenii se împărțeau in” vătășii”, iar fiecare vătășie avea un reprezentant care se ocupa de organizarea sărbătorii. Încă din luna ianuarie iși confecționau măști și costume deosebite pentru a putea participa la Cârnilej. După o paradă a costumelor pe ulițele satului, oamenii se întâlneau într-o locație stabilită și petreceau până in zori de zi.

Sărbătoarea Rusaliilor prilejuiește in comuna Șura Mare desfășurarea unui vechi obicei precreștin numit Armindeni. Tinerii îmbrăcați in costume populare, in căruțe frumos împodobite, merg prin sat și pun din poartă in poartă mesteceni și cu alai de muzicanți cântă și strigă. Tradiția spune că punerea armindenilor( mestecenilor) in fața porților, ii apără pe localnici de Măiestrele sau Rusalii. In nopțile magice sau la sărbătoarea Rusaliilor, Măiestrele aveau obiceiul de a pocii pruncii,  de a fura fetele frumoase și mințile bărbaților și de a aduce nebunia in rândul vitelor.

De asemenea, in perioada sărbătorilor de iarnă, tinerii se organizează în cete și merg la urat prin sat până in zori de zi.