Tradiții:
Scoala Bisericii a fost institutia ce s-a ingrijit de cultura poporului roman din Transilvania. La fiecare sfarsit de an scolar, la sarbatorile de Paste si de Craciun, elevii apareau in fata parintilor si a publicului amator de cultura.
Pe langa serbarile din localul scolii, in fiecare duminica se tineau horele. Tinerii jucau Invartita, invartite pe sub mana, Hasegana, Hodoroaga, toate insotite de strigaturi. Strigaturile erau un fel de epigrame populare, satirice, voioase, uneori rautacioase si razbunatoare.
Asa a fost poporul nostru, intotdeauna si-a impletit munca cu cantecul si voia buna, iar la serbari, la jocuri si la nunti si-a revarsat ironia peste cele omenesti. Dar viata, ca si istoria transilvanenilor le-au procurat mai multe cantece de jale decat de bucurie.
Cele mai gingase infiorari ale iubirii, trairea acestui sentiment, tainuirea lui, dorul dupa cel drag, regretul, nepasarea si ironia le-a exprimat in strigaturi. In aceste sentinte, romanul si-a exprimat multimea de sentimente, ca o cristalizare a filosofiei lui de viata. Toate acestea au fost numite “epigrame arhaice”, care au premers celor culte, de astazi.